Unul dintre cele mai toxice practici din învățământul românesc este strângerea fondului școlii/clasei. Această practică are la bază supușenia pe care o arată majoritatea directorilor unităților de învățământ față de cei aflați deasupra lor, inspectori, primari, miniștri etc.
Culmea ipocriziei este că deși acest fenomen este blamat de toată lumea, de la opinia publică la cei mai înalți demnitari, el este în continuare prezent, uneori mascat prin tot felul de asociații cu destinație specială (special purpose vehicle).
Am scris despre acest fenomen și în anul 2015 pe portalul România Curată și am contribuit la inițiativă legislativă pentru incriminarea acestui fenomen. Din păcate, anii au trecut și nu s-au făcut progrese, doar scandaluri punctuale culminate cu demiteri de directori.
Punctul de vedere al Guvernului a fost și este că nu se impune reglementarea unei infracțiuni distincte pentru luarea de bani pentru fondul școlii, în contextul în care această conduită se încadrează deja la infracțiunea de luare de mită.
În acest context, orice inițiativă legislativă pare paralizată de acest punct de vedere, până când nu se formează o practică judiciară în sens contrar, care să justifice o intervenție legislativă.
Ce spune Guvernul despre fondul școlii?
“(…) prin completarea Legii nr. 1/2011 cu prevederi care incriminează conduita cadrelor didactice de a pretinde sume de bani sau alte foloase patrimoniale de la beneficiarii direcți ai educației și reprezentanții legali ai acestora, se creează un paralelism în raport cu prevederile art. 289 din Codul penal care reglementează luarea de mită”.
Această situație urmează să fie tranșată de practica parchetelor și a instanțelor judecătorești. Până atunci, profesorii care sunt implicați în fenomenul “fondul școlii” ar trebui să manifeste o precauție maximă deoarece pedepsa pentru luare de mită este de la 3 la 10 ani.