Legea nr. 154/2021, care introduce dreptul copiilor persoanelor persecutate etnic la o indemnizație și mai multe drepturi accesorii, a fost amânătă de la aplicare în mod succesiv prin legi și ordonanțe de urgență.
În vara anului 2025, prin Legea nr. 141/2025, adoptată de Parlamentul României prin angajarea răspunderii Guvernului, se prevede că:
Articolul XXXVII
Drepturile stabilite pentru copiii persoanelor care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și g) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru copiii prevăzuți la art. 3^1 alin. (1) din aceeași ordonanță se acordă începând cu data de 1 ianuarie 2027.
Această amânare nu reprezintă un caracter de noutate, fiind aproape identică cu toate amânările din decembrie 2021 și până în prezent. Perspectiva este ca Guvernul să amâne aceste drepturi și în viitor, până când numărul beneficiarilor va deveni unul foarte mic. Aceasta este în realitate perspectiva cinică a Guvernului. Din acest motiv, singurul remediu juridic de a obliga Guvernul să pună în aplicare Legea nr. 154/2021 este admiterea excepției de neconstituționalitate invocate în dosarele de pe rolul instanțelor, de către Curtea Constituțională a României, astfel încât prorogările să fie declarate neconstituționale.
Mai mult, moștenitorii persoanelor persecutate etnic, conform OG nr. 105/1999, beneficiau de facilități fiscale în baza Codului fiscal, respectiv de scutire de impozit pentru clădirile, terenurile și mijloacele de transport moștenite de la persoanele care beneficiau de scutire de impozit, fiind beneficiari ai OG nr. 105/1999. Prin Legea nr. 239/2025, aceasta scutire a fost eliminată. Prin urmare, moștenitorii persoanelor prevăzute de OG nr. 105/1999 nu mai beneficiază de scutire la impozitele locale din anul 2026.
Categoria moștenitorilor se suprapune și uneori se confundă cu aplicarea Legii nr. 154/2021. Aplicarea facilităților fiscale nu are legătură cu Legea nr. 154/2021, fiind o scutire prevăzută de Codul fiscal și nu de OG nr. 105/1999.
Sunt destule instanțe judecătorești care apreciază că prorogarea succesivă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 154/2021 este neconstituțională:
Instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 130/2021, OUG nr. 168/2022, OUG nr. 115/2023, precum și prevederile art. XXXVII din Legea nr. 141/2025, în raport de dispozițiile art. 44 alin. 1, art. 53 și art. 115, alin. 6 din Constituția României este întemeiată întrucât prin prorogările succesive a termenului de plată se ajunge ajungă la golirea de conținut a drepturilor recunoscute prin lege și lipsirea de efecte a actelor administrative prin care se recunosc respectivele drepturi. (Tribunalul Mureș)
În opinia instanţei, excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, apreciind că dreptul reclamantei la indemnizaţia prevăzută de art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 este un drept fundamental în înţelesul legii fundamentale ori a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi, prin urmare, poate fi cenzurată intervenţia statului în privinţa amânării acordării drepturilor băneşti revendicate de reclamantă. (…) Instanţa conchide în sensul că măsura contestată nu se subsumează marjei de apreciere a statului. #### adevărat că autorităţile naţionale sunt, conform jurisprudenţei #### (a se vedea Hotărârea din cauzele ####### ###### şi ###### ###### ###### c. României), cele mai îndreptăţite să îşi definească politica economică şi socială din perspectiva asigurării stabilităţii macro-economice subsumabilă, în opinia Curţii, interesului public, dar această marjă de apreciere poate fi cenzurată în cazul în care atinge substanța dreptului. Deja o amânare de peste 10 ani a acordării unor drepturi constituie o atingere nejustificată, neconstituțională, sancționabilă. (Tribunalul Brașov)
Opinia instanţei este în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori este întemeiată, fiind contrară art. 47 alin. 2 şi art. 16 alin. 1 din Constituţia României.
Prorogarea anuală a unui drept recunoscut prin lege reclamanţilor instituie un tratament juridic diferenţiat între aceştia şi ceilalţi beneficiari ai prevederilor art 31 din OUG nr. 105/1999, care au primit respectivele îndemnizaţii începând cu data recunoaşterii statutului lor de persoane care au suferit persecuţii în perioada 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945. Ţinând seama de trăsăturile acestui tratament – acordare sau neacordare a unor beneficii băneşti, cuantificabile, cu o natură juridică precisă, respectiv drepturi în legătură cu dreptul fundamental la pensie şi cuantumul acesteia, tratamentul este unul juridic şi că, într-adevăr, se aplică în mod diferenţiat celor două categorii de persoane. Instanţa apreciază că scopul stabilirii unui regim diferenţiat între beneficiarii unui acelaşi drept sau a unor drepturi sensibil similare nu este unul legitim, devenind în consecinţă imposibil pentru această categorie deosebit de vulnerabilă să acceadă la dreptul pentru pensie de invaliditate în această modalitate. Chiar dacă scopul instituirii unui astfel de regim diferenţiat ar fi considerat ca fiind legitim, instanţa apreciază că nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, întrucât nu păstrează o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (Tribunalul Bihor)
Referitor la opinia instanţei cu privire la excepţia ridicată, în ceea ce privește temeinicia argumentelor reclamantei, instanța remarcă faptul că prin dispozițiile art. XXIII, din OUG 115/2023, privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cele ale art. XL din OUG 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. XXI din OUG 168/2022, privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru prorogarea unor termene şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative și alea art. II şi III din Legea 210/2022, pentru modificarea articolului 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri şi pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în ####### cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, nu cuprind în concret motivele specifice adoptării de urgență a soluțiilor normative criticate, ci o înșiruire de motive formulate generic prin care se justifică urgența adoptării actelor normative respective în general, ceea ce nu satisface pe deplin exigențele prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. (Tribunalul Sibiu)
Opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XL din OUG 130/2021, art. II, III litera B din legea ######## și art. XXI din OUG ######## este că excepția de neconstituționalitate este întemeiată întrucât, și în cazul adoptării acestor acte normative ne aflăm în situațiile supuse controlului constituțional prin Decizia ##/2022 și Decizia ######## a Curții Constituționale, prin care se rețin următoarele: (…) (Curtea de Apel Galați)
În consecinţă, în baza art. 9 din Legea ######## corob. cu art. 29 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992 se poate dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. XL din OUG 130/2021, art. II şi art. III lit.b din Legea nr. 210/2022, art. XXI din OUG nr. 168/2022 şi art. XXIII din OUG nr. 115/2023. Opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată este că norma legala faţă de care s-a formulat excepţia de neconstituționalitate este neconstituţională, noua eşalonare dispusă fiind de natură a încălca art.1 din Constituţie, respectiv principiul securității juridice. (Curtea de Apel Cluj)
În prezent, pe rolul Curții Constituționale se află aproximativ 100 de dosare care vizează prorogarea aplicării Legii nr. 154/2021, din care aproape 30 sunt gestionate de cabinetul nostru. Ne așteptăm ca în anul 2026 Curtea Constituțională să grăbească soluționarea dosarelor restante, existând deja premise bune la începutul anului ca CCR să soluționeze peste 1000 de dosare din trecut în primele 2 luni.
Dacă doriți să discutați cu noi pe marginea opțiunile juridice pe care le aveți pentru respectarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 154/2021, puteți completa următorul formular și veți fi contactat(ă).
