Pe data de 1 ianuarie 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 267/2021 prin care “se interzice instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale să solicite persoanelor fizice sau persoanelor juridice, în vederea soluționării cererilor pentru furnizarea unui serviciu public, copii de pe avize sau alte documente care au fost emise de către instituții publice sau organe de specialitate ale administrației publice centrale“.
Una dintre cotroversele legate de această lege care deja circulă prin spațiul public este aceea dacă se aplică și autorităților publice locale / instituțiilor publice locale. A fost sau nu entuziasmul de început de an prea mare?
Discuția pornește de la următoarea sintagmă “instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale“.
Dacă în privința organelor de specialitate ale administrației publice centrale nu există dubii cu privire la întindere, în sensul că se referă la ministere și la alte organe înființate în subordinea Guvernului sau ministerelor, însă ce înseamnă instituții publice?
Codul administrativ definește instituția publică ca fiind o “structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice”.
În România avem 2 legi ale finanțelor publice, respectiv Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și Legea nr. 273/2006, așadar avem două definiții complementare:
Conform Legii nr. 500/2002, instituția publică este o “denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)“, în timp ce conform Legii nr. 273/2006, instituția publică locală este o “denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora“.
Aceste definiții foarte largi conduc la concluzia că Legea nr. 267/2021 s-ar aplica și instituțiilor publice locale.
Care ar fi argumentele pentru care ar trebui să se aplice și instituțiilor publice locale?
- Intenția (expunere de motive aici) inițiatorului a fost că se aplică tuturor instituțiilor publice și organelor de specialitate centrale. În expunerea de motive, inițiatorul vorbește și de instituții publice locale cât și de acte emise de acestea: cartea de identitate, certificatul de naștere, certificatul de urbanism etc;
- Unde legea nu distinge, nici noi nu ar trebui să distingem – Legea nr. 267/2021, ca și OUG nr. 41/2016 pe care o completează, se referă, fără diferență, la instituții publice. Faptul că se referă și la organe ale administrației publice centrale nu înseamnă că denaturează definiția instituției publice. Sintagma “organe de specialitate ale administrației publice centrale” este una specifică, standard. Pentru autoritățile locale nu se folosește sintagma “organe de specialitate ale administrației publice locale” decât în mod excepțional și izolat.
În concluzie, apreciez că Legea nr. 267/2021 și de altfel OUG nr. 41/2016 în ansamblul ei sunt aplicabile și autorităților administrației publice locale și instituțiilor publice aflate în subordinea acestora. Urmează să vedem cum se va aplica și în practică.