CA Ploiești: Decizie de atragere a răspunderii solidare în valoare de 300.000 EUR suspendată definitiv de instanțele judecătorești

Poate organul fiscal să atragă răspunderea solidară a administratorului unei societăți exclusiv în temeiul funcției deținute și al existenței unor obligații fiscale restante ale societății, fără a indica în mod concret actele fiscale care stau la baza sumelor imputate și fără a demonstra, prin fapte determinate, conduita culpabilă care ar justifica răspunderea personală?

Problema era cu atât mai relevantă cu cât decizia fiscală constituia titlu executoriu și producea efecte imediate asupra patrimoniului persoanei vizate, înainte de verificarea legalității sale pe fond.

Strategia procesuală a fost construită în jurul obligației autorității fiscale de a motiva în mod concret și efectiv actul prin care dispune atragerea răspunderii solidare.

Am susținut că simpla calitate de administrator nu poate justifica, prin ea însăși, transferarea obligațiilor fiscale ale societății în sarcina persoanei fizice și că orice astfel de măsură trebuie fundamentată pe fapte precise, individualizate și susceptibile de verificare judiciară.

Argumentația a urmărit două direcții principale:

• lipsa identificării clare a creanțelor fiscale imputate și a titlurilor care le-au stabilit;
• insuficiența motivării referitoare la conduita concretă a administratorului și la existența relei-credințe pretinse de autoritatea fiscală.

În paralel, am solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, arătând că executarea imediată ar genera un prejudiciu material viitor, previzibil și dificil de reparat, justificând menținerea statu-quo-ului până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Elementul probator și juridic decisiv a fost demonstrat de însăși structura și conținutul deciziei fiscale, care nu permiteau destinatarului să înțeleagă în mod real motivele pentru care îi era angajată răspunderea personală și nici să exercite efectiv dreptul la apărare.